Home / Despre ei / Uniunea Social – Liberală, un gest disperat?
Traditional Romanesc - Ghidul celor ce simt romaneste

Uniunea Social – Liberală, un gest disperat?

Mai zilele trecute (duminică 06 februarie a.c), a avut loc întâlnirea – cu surle şi trâmbiţe – a membrilor PSD cu recent formata alianţă PNL+PC, alianţă care se vrea durabilă, pentru că a fost proiectată până în anul 2020!? Construcţie “solidă”, care se sprijină pe iluzii şi iată de ce: – Am învăţat că social democraţia se sprijină pe o societate a abundenţei, a prosperităţii, care se redistribuie echilibrat, tuturor membrilor societăţii. – Mai ştim că, Liberalismul înseamnă încurajarea proprietăţii private, garantarea rezultatelor muncii tale, care sunt numai ale tale şi de care dispui cum vrei. Profitul activităţii tale, este consacrat reinvestirii în activitatea economică şi susţinerii cu impozite şi taxe, a statului. Cum se împacă cele două doctrine?! Când am văzut această alianţă – pe 10 ani – m-am gândit cât de disperaţi sunt cei care au pierdut “ciolanul” şi cât de jalnică le e postura de perdanţi fără speranţă! De aici durata alianţei. 10 ani… bieţii de ei, speră că poporul acesta va accepta să fie din nou minţit. De ce?! Unirea social democraţilor cu liberalii înseamnă anularea Revoluţiei de la 1989, de către puciul despre care se vorbeşte. Mai înseamnă lipsa de respect faţă de eroi; ce vor spune liberalii care au îndurat ani de temniţă pentru o idee, despre această struţo-cămilă cu însemnele amestecate? Un celebru om politic al PSD, spunea că e o uniune de forţe, care nu se bazează pe doctrine! Atunci, pe ce? Pe interese, am spune noi. Căci privilegiaţii şi-au pierdut privilegiile şi sunt îngroziţi de viitor, de controlul averilor, de echilibrarea pensiilor, de împuţinarea căilor de îmbogăţire ilicită, de faptul că va trebui…SĂ MUNCIM! Ce vorbă e asta?! Cum, când 20 de ani am stat cu mâna întinsă? E greu să… Tare aş fi vrut să-i văd pupându-se apăsat, pe Iliescu cu Radu Câmpeanu, pe Hrebengiuc cu Ion Diaconescu, pe Geoană cu Nicolae Steinhard… Unde am ajuns oameni buni? Cât ne mai trebuie ca să ne dăm seama că singura preocupare este nemunca, bârfa, zeflemeaua… S-a unit stânga cu dreapta, s-au dat mai la centru, că…deh, unde-s mulţi, puterea creşte şi cine ştie, în 10 ani, poate vor accede iar la borcanul cu miere. Cine are timp să se mai gândească la prosperitatea aproapelui; cine mai are suflet pentru alegători? Mă uit în jur şi observ acelaşi balcanism de doi lei, indivizi care au trecut prin mai multe partide, un fel de traseişti politic, indivizi cu trecut dar fără viitor, care n-au lăsat nimic bun în urmă, deşi au avut prilejul. Acum când au “pierdut trenu’” nu-şi revin şi mârâie fără spor şi în dreapta şi în stânga. Incompetenţa, neputinţa şi prostia sunt poveri grele, dificil de suportat, mai ales de aceia care vor să devină şi şefi. Adică, să conducă destine. Unii dintre ei au nimerit în astfel de funcţii, au pustiit totul în jur, s-au comportat ca pe propria feudă, unde salariatul era folosit în curte, la sapă, la capre, pe câmp, fără ruşine. Astfel de indivizi fac “teoria chibritului” acum şi încearcă să se facă simpatici, înjurând colorat oamenii serioşi şi câştigând simpatia celor cu mintea slaba, din jur.

About Constantin Niculae

Constantin Niculae, adică cniculae.ro. Vă scriu pe blog din 2006, chiar dacă blogul a fost public sub diferite nume. Din 2010 m-am mutat pe cniculae.ro si de atunci va tot bat la cap cu articole despre diferite lucruri si abordez o gama larga de subiecte.

Leave a Reply