Home / Despre ei / Tradiţionalism sau kitsch ieftin?
Traditional Romanesc - Ghidul celor ce simt romaneste

Tradiţionalism sau kitsch ieftin?

Stau și astept primăvara, primăvara aceea pe care mi-o amintesc de când eram mic. Primăvara pe care o așteptam cu sufletul la gură, imediat după ce venea Moșu’. Îmi amintesc momentele când așteptam să-mi cumpăr adidaşi şi să alerg pe asfaltul încălzit de soare şi priveam în jurul meu cum natura se trezea. Mă uitam întotdeauna către locul meu preferat din curte, către floarea mea preferată şi aşteptam să simt mirosul ei, să devin fericit. Din iasomia copilăriei mele, a rămas astăzi doar puţin şi cu toate astea, amintirile mă leagă de ea. Îmi amintesc şi de bunicul. În fiecare primăvară, după ce se topea zăpada, mă lua pe mine şi pe sora mea şi mergeam la pădure, după ghiocei şi mărgăritar. Într-o zi, am adus acasă ghiocei, viorele, mărgăritar şi multe alte flori de pădure, pe care le-am plantat şi care, în fiecare an, atunci când înfloresc, îmi fură zâmbete şi uneori câteva lacrimi. Viorelele îmi amintesc de copilăria petrecuta lângă bunicul. El, nu mai este, poate acum este undeva unde ghioceii şi viorelele înfloresc mereu, poate se gândeşte la mine.
Aş vrea să aduc în discuţie şi evenimentele din ultimele zile, petrecute în ţărişoara noastră. Două sărbători, una care nu reprezintă nimic pentru mine, iar a doua, importantă pentru noi toţi, pentru simplul fapt că este a noastră.
Este vorba de sărbătoarea Sfântului Valentin şi bătrânul nostru Dragobete, fiul babei Dochia. Hai să vedem care este povestea celor doi:

 

Preotul Valentin, un martir

Dar, totuşi, cine e Valentin?

În cartea “Hristos şi tinerii”, Laurentiu Damian scrie că nu vede “legătura între viaţa mucenicului Valentin, mărturisitor al credinţei creştine, şi marele kitsch mediatic Valentine’s Day”. Şi, continuă: “Se spune că împăratul Claudius al II-lea nu reuşea să-şi adune oastea pentru că bărbaţii refuzau să se înroleze. Credea că motivul era acela că bărbaţii romani nu voiau să îşi părăsească soţiile. Din cauza acestui fapt, împăratul a interzis logodnele şi nunţile în Roma. Un preot creştin, pe nume Valentin, a intuit imediat că tinerii au primit o ispită greu de purtat; o fi văzut cu siguranţă că interzicându-li-se căsătoria, unii tineri, deznădăjduind, au căzut pradă desfrâului, traiului în concubinaj (…) Valentin, neputând răbda pierderea sufletească a acestora, a cununat în secret perechile ce au apelat la el (…) Când împăratul Claudius a aflat că preotul Valentin a nesocotit hotărârea sa, l-a întemniţat pe părinte, care a murit ca martir în închisoare în anul 270 d.Hr., la data de 14 februarie”.

Şi după cum spun oameni cunoscuţi ai României, subscriu la comentariile lor:

“Îmi place Dragobetele, pentru că face parte din tradiţia românească. Valentine’s Day este un kitsch importat care a fost introdus la noi din motive strict comerciale. (Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici)”

Dacă Valentine’s Day şi Dragobete celebrează iubirea, românii ce vor să sărbătorească?

“Prefer Dragobetele. Valentine’s Day este un fel de McDonald’s, aşa ca între McDonald’s şi sarmale în foi de varză cu smântână, prefer sarmalele în foi de varzâ cu smântână”, spune Liviu Mihaiu, adăugând: “Noi nici nu ştim cine e Domnul Day, Domnul Valentine’s Day, mă rog, deşi îl sărbătorim în fiecare an. O fi vreun pedofil, vreun pervers şi noi îl aniversăm în fiecare 14 februarie. Valentine’s Day este o invenţie de marketing care-mi displace profund. Nu acelaşi lucru însă pot spune despre 1 şi 8 Martie, care sunt grupuri de zile legitime”.

Un alt jurnalist, Cristi Tabără, preferă Dragobetele: “Nu sunt cu americanismele. Cred că avem suficiente valori interne care trebuie cunoscute. Este necesar ca mai întâi să ştim foarte bine ce este acela un schimb cultural şi abia apoi să facem schimb de tradiţii”, ca şi actorul Adrian Pintea care zice: “Prefer, fără discuţie, Dragobetele. Îmi sună mai bine şi sugerează întocmai tradiţiile de bază ale poporului meu. Ele îmi transmit mai bine spiritul pur românesc decât ar face-o orice fel de import”.

Hai să vedem cine a fost şi Dragobetele:

Conform tradiţiei romăneşti, pe 24 februarie se sărbătoreşte Dragobetele, o sărbătoare uitată de mulţi dintre noi şi înlocuită cu Valentine’s Day. Obiceiurile de Dragobete, zi aşteptată cândva cu nerăbdare de toţi tinerii, au fost în mare parte uitate, sărbătorindu-se astăzi doar în unele regiuni ale ţării, cu preponderenţă în mediul rural.

Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor, românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, aşa cum şi păsările “se logodesc” în această zi.

Dragobete (numit şi “Cap de Primăvară”sau “Logodnicul Păsărilor”) era sărbătorit în funcţie de zona etnografică, în una din zilele dintre sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii martie, cel mai adesea pe 24 februarie.

După legendă, Dragobetele este fiul babei Dochia şi reprezintă, în opoziţie cu aceasta, principiul pozitiv, purtătorul dragostei şi al bunei – dispoziţii.

Într-o altă tradiţie, Dragobetele este indentificat cu Năvalnicul, feciorul frumos care ia minţile fetelor tinere, fiind transformat de Maica Domnului în planta care îi poartă numele: năvalnic (o specie de ferigă).

Cu mulţi ani în urma, în ziua de Dragobete, satele răsunau de veselia tinerilor şi de zicala “Dragobetele sărută fetele”.

Sunt multe tradiţii populare cu referire la Dragobete. Una dintre ele spune că cine participă la această sărbătoare va fi ferit de boli tot anul şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat.

Astfel, tinerii, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, se întâlneau dimineaţa în faţa bisericii din sat şi plecau prin păduri să caute flori de primăvară. La amiază, fetele începeau să coboare spre sat în fugă, obicei numit “zburătorit”, urmărite de băieţii cărora le erau dragi. Dacă flăcaul era iute de picior şi fetei îi plăcea, îl săruta în văzul tuturor, sărutul semnificând logodna ludică a celor doi pentru cel puţin un an de zile.

Pentru oamenii mai în vârstă, Dragobetele este ziua în care trebuie să aibă grijă de toate animalele din curte, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrifică animale, pentru că astfel se strică rostul împerecherilor.

În ziua de Dragobete, femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul, iar fetele nemăritate strâng, cu o seară înainte, zăpada (numită “zăpada zânelor”), apa topită din aceasta fiind folosită tot anul pentru înfrumuseţare sau diferite descântece de dragoste.

Chiar dacă cea mai mare parte a obiceiurilor acestei sărbători s-a pierdut în timp, Dragobetele a apărut mai mult în prezent ca o contrapunere la Valentine’s Day, printr-o serie de manifestări menite să pună în valoare tradiţiile şi obiceiurile româneşti şi să arate că tinerii din România nu au nevoie de o sărbătoare importată.

Acum eu vă întreb pe voi. Ce este mai frumos, să dăruieşti o inimă de pluş, pe care scrie ceva, evident că în engleză, sau să ne amintim de vechiul obicei al “zburătoritului” şi să ne sărutăm iubitele în stilul nostru, ROMÂNESC, atunci când le spunem “TE IUBESC”?!

Voi ce spuneţi?

About Constantin Niculae

Constantin Niculae, adică cniculae.ro. Vă scriu pe blog din 2006, chiar dacă blogul a fost public sub diferite nume. Din 2010 m-am mutat pe cniculae.ro si de atunci va tot bat la cap cu articole despre diferite lucruri si abordez o gama larga de subiecte.

2 comments

  1. Eu prefer Dragobetele, este o sarbatoare ce se leaga de sufletele noastre prin traditie.

Leave a Reply