Home / Contribuţii / Tinerii şi egalitatea de şanse
Traditional Romanesc - Ghidul celor ce simt romaneste

Tinerii şi egalitatea de şanse

valentinaÎmi pare rău că vă scriu aşa târziu. A trecut ceva timp de la ultima mea postare.  M-am gândit totuşi să vă vorbesc despre şansele pe care le oferă statul (sau nu le oferă) tinerilor, după ce aceştia îşi termină studiile. Am să încep în felul următor.

Şansele oferite de stat tinerilor sunt din start aproape de zero, sau chiar nule. Statul vrea taxe, dar studentul care doreşte să se angajeze, nu reuşeşte, având nevoie de experienţă pe care nu are cum să o dobândească în anii de studiu, lipsind cu desăvârşire activităţile gen internship, iar neavând bani să-şi deschidă propria afacere, nu cotizează cu nimic în vistieria statului. Nu este deloc uşor să te angajezi atunci când nu eşti sprijinit de STAT (şi nu mă refer şa STATUL degeaba), dar mai greu este să îţi deschizi propria firmă din care să produci bani pentru a-ţi plăti taxele, impozitele şi desigur angajaţii. Unii preferă străinătatea, considerând ca banii se fac mult mai uşor. Dar imigranţii sunt direct catalogaţi (în special românii) drept persoane fără studii, incapabile de a deţine funcţii importante, sau de conducere, uşor de manipulat, respins, marginalizat, etichetat, de cele mai multe ori. Cert este că, îndiferent unde te-ai afla, ca şi tânăr român, proaspăt absolvent de facultate, îţi va fi greu. Poţi avea o şansă doar dacă urmezi cursurile unei facultăţi din ţara de rezidenţă, iar pentru a ajunge acolo ai nevoie de multă muncă şi ambiţie, dar şi de un sprijin financiar consistent. Şi cum majoritatea românilor se chinuie să iasă din sărăcie, cei mai mulţi copii capabili şi valoroşi ajung să se zbată în acest sistem murdar şi corupt, de cele mai multe ori fiind angajaţi la MC Donald’s sau pe diverse şantiere, ca muncitori necalificaţi, cu diploma în geantă.

Sunt fascinată de ştiri, aşa că nu pierd nici o zi în care să nu le urmăresc. Aştept cu nerăbdare să aflu “dezastrele” politice ale României, oamenii trimişi acolo de părinţii mei şi ai voştri, cei care ar trebui să lucreze pentru viitorul nostru. Dar de 20 de ani în faţa noastră sunt aceeaşi incapabili cu feţe acre.

Mă fac comodă pe canapea sorbind dintr-o ceşcă de ceai îndulcit cu miere şi aud la televizor: “o poveste tristă a unor copii cu vârste cuprinse între 8 şi 14 ani, care cerşesc fiind trimişi de părinţi.” Auyul acestor cuvinte m-a umplut de spaimă şi de durere. Cum poate un părinte să îşi trimită propriul copil la cerşit? Oare există milă şi durere în inima acelui părinte? Nişte bieţi copii îndurând gerul, vântul şi ploaia, îmbrăcaţi doar cu o pereche de pantaloni şi o geacă ruptă pentru a avea ce mânca a doua zi.

Stau şi mă întreb de ce statul nu acţionează pentru a rezolva cumva problemele acestor bieţi oameni, bătrâni imobilizaţi in scaune cu rotile care cerşesc la colţ de stradă, eroi care au luptat pentru ţară iar mai apoi au fost evacuaţi din casele lor pentru că nu şi-au permis să plătească întreţinerea şi de asemenea copii luptând pentru o bucată de pâine.

România este o ţară bogată şi frumoasă, superioară multor ţări europene din multe puncte de vedere, în principal al resurselor. Menţionez faptul că, în România sunt deja 18.400 de biserici (primul loc în Europa) şi doar 4700 de şcoli generale.  În România sunt numeroşi copii analfabeţi, deoarece statul nu se implică aşa cum trebuie în ceea ce priveşte educaţia, iar scopul ministerului este acela de a semna contracte cu diverşi “veri” sau “cumnaţi” ai unor persoane influente.

Suntem destul de mari ca să privim cu încredere spre viitor sau ca să vedem prezentul dezamăgitor. Noi suntem viitorul, noi trebuie să schimbăm sistemul. Scopul fiecărui tânăr este să ajute într-un fel comunitatea, chiar dacă conducătorii nu o fac aşa cum trebuie. Băieţi, nu mai visaţi la bani câştigaţi uşor, fetelor nu vă mai doriţi să faceţi videochat, nu ăsta e viitorul vostru, nu pentru asta aţi fost născuţi. Haideţi să fim noi baza puterii şi să le dăm o lecţie celor “mari”.

About Valentina Rogojinaru

Scrisul reprezintă pentru mine o parte dintr-un univers infinit. Prin intermediul acestui blog dezvoltarea abilităţii mele prinde viaţă.

Leave a Reply