Home / Litere / Timp capsat
Traditional Romanesc - Ghidul celor ce simt romaneste

Timp capsat

Tu şi eu. Un cuplu de tineri care nu ştiu mare lucru despre viaţă şi care vor cu tot dinadinsul să se avânte în ea. Împreună facem avioane de hârtie şi le aruncăm către cer. Le privim cum se îndepărtează de noi fără să se uite înapoi. Am buzele uscate şi mi-e cald. Ia-mă în braţe şi şopteşte-mi că mă iubeşti, jură-mi iubire şi îţi ofer fericire, sărută-mă şi hai să nu mai plângem. Îţi aminteşti ce ţi-am spus, viaţa este atât de scurtă încât nu are rost să îngropăm timpul cu lacrimi şi tristeţe, nu are rost să îl pierdem.

Fire de nisip îmi bat în geam, parcă aud clopoţei şi copii pe stradă cântând colinde. Zâmbesc. Unde eşti iubirea mea, unde? Zâmbeşte-mi de acolo, acum când citeşti rândurile astea. Mi-e dor de parfumul şi de ochii tăi, de zâmbetul tău pe care îl ador, de buzele tale, de tine. Numai tu cu ochii tăi căprui, mă priveşti când dorm şi mă mângâi ca să am somnul mai dulce şi tot tu mă trezeşti dimineaţa cu un zâmbet larg şi cu un sărut. Iubita mea, acum o ascult pe Alexandrina şi mă inspiră. Îţi zâmbesc din spatele acestui monitor, mă vezi, acum mă vezi?!

Parcă privind pe fereastră, anii se desfăşoară prin faţa ochilor mei şi văd copiii noştri, alergând prin casă şi râzând. Te văd pe tine, la fel de frumoasă ca atunci când te-am cunoscut, zâmbind când îi priveşti, bucurându-te de fetiţa şi de băieţelul nostru. O fetiţă blondă şi creaţă şi un băieţel cu ochii mari şi albaştri. Nici nu ne dăm seama când au trecut 30 de ani de când suntem împreună şi ne iubim la fel ca atunci când ne-am cunoscut.

Şi acum, după atâta timp, îmi amintesc primul sărut, de parcă ar fi fost ca ieri, în acea zi umedă şi rece de octombrie. Tu, aşteptându-mă pe o bancă, în faţa teatrului din Piteşti, eu, acelaşi creţ psiholog şi enervant, ca în primele zile când ne-am cunoscut. Tu, păşind încet pe aleea posomorâtă, eu, coborând din maşină şi uitându-mă după tine. Şi iată că te zăresc. Te îndrepţi spre mine cu paşii domoli de parcă ţi-ar fi frică de ceva. Mă săruţi şi mă iei în braţe. Ce amintiri frumoase. Dar toate astea s-au întâmplat acum zeci de ani, când încă eram tineri. Acum, ne uităm la copiii noştri cum au crescut şi cum au devenit adolescenţi. Prima dragoste, prima decepţie şi primul sărut. Iubire, nu-i aşa că, parcă ne vedem pe noi? Zâmbeşte-mi şi acum, chiar dacă timpul s-a aşternut peste trupurile noastre. În final, am rămas tot aceeaşi adolescenţi îndrăgostiţi. Te iubesc, Miruna.

About Constantin Niculae

Constantin Niculae, adică cniculae.ro. Vă scriu pe blog din 2006, chiar dacă blogul a fost public sub diferite nume. Din 2010 m-am mutat pe cniculae.ro si de atunci va tot bat la cap cu articole despre diferite lucruri si abordez o gama larga de subiecte.

3 comments

  1. :-< frumos!

    bucurati-va de fiecare clipa…e facuta doar pt voi!

  2. Constantin Niculae

    Aşa o să facem Vale. Mulţumesc mult.

Leave a Reply