Prima zi de Paşti

Două dintre cele mai de seamă griji ale omului de abia trezit în Duminica Paştelui constau în uitatul într-o cofă cu apă, pentru a vedea bine peste an, şi în pusul mâinii pe un cleşte de fier sau pe clanţa uşii, spre a fi sănătos şi tare până la Paşteleurmător. Despre morţi se credea că ar ieşi din biserică cu puţin înainte de a intra preotul la slujbă; se spune că cine avea curajul să intre în biserică înaintea preotului îi vedea pe aceşti morţi, însă murea pe loc.

Prin Moldova de nord se fac vizite: copiii merg la părinţi, iar finii la naşi, fapt care prin alte părţi se întâmplă în cea de-a doua zi. Însă, îndeobşte, prima zi a Paştelui era rezervată recule­gerii şi odihnei, numai tinerii adunându-se în curtea bisericii, băieţii cu ouă roşii, iar fetele cu ouă roşii şi cu pască; aici se trăgeau într-una clopotele şi se bătea toaca, anunţându-se astfel bucuria Învierii Domnului. Uneori, motivaţia acestor practici era creşterea cânepii şi a inului sau apărarea de cumpene mari.

Prin Ardeal, după Vecernie, avea loc obiceiul numit Alegerea Craiului; obiceiul cerea să fie ales crai feciorul care ieşise primul la arat; după alegere, craiul era dus, pe sus, la un râu şi, dacă nu promitea să dea de băut, era aruncat în apă; în curtea bisericii, craiul avea dreptul de a judeca pe toţi cei care făcuseră vreo necuviinţă de-a lungul Postului Mare, pedeapsa cea mai frecventă fiind lovirea la tălpi cu un lanţ; apoi, la casa craiului, avea loc o mare petrecere unde erau invitate şi fetele satului.

O regulă străveche spune că în prima zi a Paştelui nu trebuie să-ţi plăteşti datoriile, nici să faci împrumuturi, această regulă amintind desigur de vremurile în care Anul Nou începea primăvara. Oarecum de aceleaşi vremuri amintesc darurile şi marea libertate de care aveau parte, în aceeaşi zi, servitorii, ciobanii, precum şi animalele domestice; precizăm că vacile nu se mulg deloc, viţeii au parte de tot laptele, iar câinii, oricât de răi ar fi, sunt lăsaţi slobozi. Conform acestei reguli, prin multe din oraşele noastre e Paşte în fiecare zi, deoarece câinii sunt slobozi mai mereu.

Înspre final, câteva cuvinte despre ouăle roşii. Dimineaţa, copiii obişnuiau să se spele într-un vas unde se afla şi un ou roşu, crezându-se că aşa vor prinde la sânge. Prin unele locuri, copiii umblau cu „de-a oulia” pe la case, adunând multe şi frumoase ouă. Îndeobşte, se mâncau ouă roşii pentru ca oamenii să fie sănătoşi ca oul. În această zi ouăle se ciocneau numai „cap cu cap”, cel mai în vârstă fiind acela care ciocneşte şi spune „Hristos a Înviat!” Potrivit unei credinţe vechi, al cui ou se va sparge primul acela va muri mai întâi; cel cu oul spart trebuia să i-l dea celuilalt; e adevărat că unii mai lacomi umblau şi cu ouă de pichere sau de lemn, însă erau degrabă prinşi şi pedepsiţi. Din oul colorat primul în Săptămâna Mare mâncau toţi copiii casei în prima zi a Paştelui, găoacea, în care se punea aluat din făină de grâu, păstrându-se pe grindă, fiind, se spune, bună de noroc.

Amintiţi-vă mereu că mâncând la Paştidin ouăle roşii sfinţite la biserică faceţi o faptă bună; asta deoarece se credea că atunci când nu se vor mai face ouă roşii va fi sfârşitul lumii!

Sursa text: traditionalromanesc.ro

Lasă un răspuns