Home / Litere / Picături de soare – pentru noi…
Traditional Romanesc - Ghidul celor ce simt romaneste

Picături de soare – pentru noi…

Chipuri ce se scaldă în umbra frunzelor de toamnă, şoapte în valuri şi valuri de şoapte. Mângâieri ce se scurg către nemărginire şi priviri arzătoare cotrobăind prin inimi fierbinţi.

Tu, unde îmi eşti inimă?! Unde îţi sunt săgeţile pe care mi le aruncai atunci când te priveam în ochi? Te iubesc şi vreau să te sărut. Simt cum picături de apă sărată mi se preling pe obraz. Sunt lacrimi de dor, un dor pentru cineva care mă aşteaptă acolo, acasă. “Hai acasă, iubi!” Aşa îmi spune mereu, Mirunica. Doamne cât de mult o iubesc! Vreau să te strâng în braţe, rătăcindu-mă în ochii tăi, să mă joc pe pieptul tău, să te sărut, să îţi zâmbesc.

Privesc pe fereastră, spre cer. Tânjesc după libertatea supremă, libertate ce m-ar aduce în fiecare moment lângă tine, lângă inima ta.

Miruna, te iubesc! Dă-mi mâna ta.

***

Doi tineri ce se plimbă ţinându-se de mână, două suflete îndrăgostite de viaţă, îndrăgostite de iubirea supremă, iubirea sufletului. Vor să fugă departe de răutăţi, departe de lumea rea, de invidie şi ură. Nimeni nu poate să pună la îndoiala iubirea lor, toţi sunt siguri că ea va rezista şi va ţine piept tuturor încercărilor.

***

Am văzut nişte porumbei pe fereastră şi gândul mi-a zburat, asemeni lor, către tine. De asemenea, mi-am amintit surpriza de sâmbătă seara. Bă iubi, mi-e dor de tine.

***

Este ora 16:02. Mă pregătesc să merg către casă, programul aproape s-a terminat. Stau cu hârtia în faţă, ţinând în mână creionul.

Privesc rândurile de mai sus, încercând să rezum ziua ce a trecut. Am împletit munca, cu literele, lăsând urme de cărbune pe lemnul alb. Inima îmi bate pentru tine şi parcă nu mă lasă, nu îmi dă voie să mă opresc din scris. Te iubesc!

Am întors foaia. Aşa s-a dus şi ziua de astăzi. Mâna încă vrea să scrie. Iubire, imaginea ta îmi dă energie, aşa cum, unui copil, nişte bomboane de ciocolată îi aduc zâmbetul pe buze.

Capitolul LACRIMI.

Ascult Horia Brenciu – Noaptea de Crăciun.

Lacrimile îmi însoţesc gândurile. Simt că, în sfârşit, mi-am găsit jumătatea. Până nu demult, era acolo, undeva. Acum, este aici, lângă mine, lângă inima mea, formând un întreg. Mi-e dor de ochii ei.

A fost o propunere, o simplă ofertă de a merge la şcoala de vară din Mioveni. După mici ezitări am acceptat-o, iar acum cred că a fost cea mai importantă şi bună decizie pe care am luat-o vreodată. Aşa mi-am găsit partea ce-mi lipsea, pe Miruna.

O lacrimă mi-a umezit vârful creionului, semn că trebuie să mă opresc. Literele m-au ajutat să mă descarc, m-au descătuşat din capcana dorului, m-au adus aproape de ea.

Te sărut pisoiule, mi-e dor!

About Constantin Niculae

Constantin Niculae, adică cniculae.ro. Vă scriu pe blog din 2006, chiar dacă blogul a fost public sub diferite nume. Din 2010 m-am mutat pe cniculae.ro si de atunci va tot bat la cap cu articole despre diferite lucruri si abordez o gama larga de subiecte.

Leave a Reply