Home / Despre ei / Despre cafea şi timp…
Traditional Romanesc - Ghidul celor ce simt romaneste

Despre cafea şi timp…

Bucuresti – 22 iulie 2011

Căldură, bagaje, lume multă, bişniţari de telefoane, ţigănie la drumul mare.  Autobuzul 178 trece, ridicând un nor de praf în urma ei. Stau în maşină aşteptând o colegă, iar soarele îmi bate în cap, dându-mi o migrenă îngrozitoare. Bucureşti, dragă Bucureşti, hai la mare.

==============================

Societatea te priveşte  ca pe un suspect înconjurat de lucruri suspecte.

Privesc trei tipi care urlă precum o haită de câini ameţiţi de căldură. Într-adevăr, căldură mare, mon cher!.

Iubesc ţara asta, dar noi, românii (mă includ şi pe mine aici, pentru că şi eu mai am scăpări pe care încerc să le minimalizez), ne ascundem după deget (cel mijlociu), în marea majoritate a timpului.  Din poporul brav de altă dată, au rămas doar monumentele, unele construite demult şi istoria, o urmă vagă a ceea ce a fost. Teama, lenea şi lipsa de respect, iau amploare în jur. Nimeni nu mai respectă pe nimeni. Banii şi aşa puţini, ordonă şi execută într-o societate de rahat.

==============================

Maşini parcate gramadă, una peste cealaltă şi o duhoare ce-ţi taie respiraţia.

O viitoare mămică se opreşte în faţa mea şi întreabă o bătrânică despre sosirea maşinii 178. Oare cel mic, încă nenăscut, îşi dă seama ce îl aşteaptă aici?  Nici nu s-a născut şi deja este vânat de lupii societăţii. Prin raza mea vizuală trec trei fete, vânzătoare de plăceri trupeşti (a se vedea aici – reportaj de Diana Robu). Mi-am amintit de jurnalista mea favorită, pe numele ei Diana Robu (sau cum îmi place mie să îi spun, Dyna din Bucovina), în care ea  vorbea despre prostituţie şi artă. Mi-e dor de blogul ei (sper să vadă şi ea asta).

==============================

Tineri, bătrâni, copii, toţi cad sub căldura soarelui.

Văd, peste drum, un magazin unde se comercializează drogurile, aşa zise “legale”.  Un căcat adoptat de către generaţia tânăra din care şi eu fac parte.  Poate voi înţelege cândva, unde este plăcerea oferită de aceste droguri aducătoare de moarte. Dacă există cineva care îmi va spune că nu poţi să mori din cauza etnobotanicelor, am o singură vorbă să îi spun, sictir.

Pentru patronii acestor magazine, singura replică valabilă, este “this is business, only business”.  O societate bolnavă aflată în plin proces de îmbolnăvire.  Lumea se schimbă şi odată cu ea, mă schimb şi eu.

==============================

La TV se mediatizează prostia. Suntem serviţi cu informaţii răspândite de către entităţi inculte. Jurnaliştii adevăraţi, sunt rari. O specie pe cale de dispariţie (de aceea o iubesc eu pe Dyna). Suntem sufocaţi de atacuri directe la adresa guvernului şi a miniştrilor, într-o perioadă în care se produc reforme, reforme care vor schimba cu adevărat mentalităţi, sisteme (de sănătate, de învăţământ – a se vedea rezultate de la BAC – primul Bacalaureat “pe bune”, după multi ani de zile), grupuri şi vieţi, reforme ce trebuiau realizate acum mult timp. A sosit vremea să ne debarasăm de mentalitatea comunistă care bântuie ca o stafie pe străzile României în anul 2011. A sosit vremea să luăm atitudine, să ne impunem prin fapte şi adevăruri palpabile. Lupta cu morile de vânt, trebuie să ia sfârşit, acum, nu peste alţi 20 de ani de ignoranţă şi văicăreli. Criza despre care se tot vorbeşte, este un rahat impus. O idee diabolică şi stricată, de pe urma căreia profită “şmecherii”.

=============================

Acum câteva zile merg în mol (nu am greşit, este varianta pronunţată corect în LIMBA ROMÂNĂ). Ghici ce întâlnesc?! Aceleaşi figuri tipic româneşti. Ochelari de soare acolo unde nu îşi au rostul, priviri “de sus” şi replici de genul “ia uite-l bă p-ăla cum e îmbrăăcat”. Aşa ne-am obişnuit, să râdem unii de ceilalţi, în timp ce râd şi alţii de noi, pe bună dreptate.

=============================

Se lucrează de zor, în plină criză financiară. Spor la lucru!

=============================

Mi-am amintit despre un post de pe Twitter “S-a reînfiinţat Partidul Comunist Român”, chiar sub un nou nume – Noul Partid Comunist Român (NPCR), de către cei ce duc dorul colectivizării şi fetei ce încheia programul, nu îmi amintesc numele ei. Dorul tovărăşiei a readus în viaţa publică şi vestitul ziar comunist “Scînteia”, chiar dacă acesta s-a adaptat modernismului şi apare în varianta electronică, on-line.

Acele vremuri s-au dus, dragi tovarăşi, iar cu ele şi nea Nicu. Mentalitatea însă, aşa cum spuneam şi mai sus, persistă şi acum, coada de la pâine şi salam, dâinuind în amintirile fondatorilor acestui partid marxist-leninist.  Dragi bunici şi părinţi, lăsaţi tinerii să ia frâiele ţării în mâini şi să dea bice cailor, către progres şi siguranţa unui viitor. Două mentalităţi care se coiocnesc, nu aduc nimic bun. Ştiţi vorba aceea: “Tovarăşi din toate colţurile ţării, uniţi-vă!”.

============================

Şi acum, despre Dyna. Mă atrage din toate punctele de vedere. Deşteaptă, perseverentă, ambiţioasă şi frumoasă foc.  Deschizi un subiect? Du-l până la capăt nene, că nu-ţi  merge cu ea.

I-am promis că o scot la o cafea (şhhh, ea o plăteşte :D) şi nu am ajuns. Aşa cum era normal, s-a supărat şi pe bună dreptate. Din cauza lipsei acute de timp, am lipsit de la întâlnirea programată. Dyna, recunosc public şi îţi spun că îmi pare rău. Cu prima ocazie mă revanşez şi voi ţine cont de sfatul tau.

Şi acum îmi răsună în minte cuvintele tale “surprinde-mă…”. O voi face, sau cel puţin voi încerca.

Trebuie să beau amărâta aia de cafea, plătită bineînţeles, de tine.

About Constantin Niculae

Constantin Niculae, adică cniculae.ro. Vă scriu pe blog din 2006, chiar dacă blogul a fost public sub diferite nume. Din 2010 m-am mutat pe cniculae.ro si de atunci va tot bat la cap cu articole despre diferite lucruri si abordez o gama larga de subiecte.

3 comments

  1. Foarte frumos !! Bravo Costin :*

  2. Prea tare ! bravoooo “tovarasheee ” ! 🙂

Leave a Reply