A murit Bădia, trăiască Bădia (Ernest Maftei)

La 6 martie 1920 s-a născut Ernest Maftei (Prăjeşti, judeţul Bacău), a fost un actor român, epigramist şi adept al Mişcării Legionare.
Ernest Matei îşi începe cariera politică în Mişcarea Legionară unde a ocupat un rol important, în judeţul Bacău. La 17 ani aderă la mişcarea legionară „Frăţia de Cruce”. În dosarele de la Securitate era numit chiar al treilea cel mai periculos om pentru comunismul român. După decapitarea Mişcării Legionare de către regimul Carlist, rămâne printre puţinii supravieţuitori din zonă, astfel că în momentul în care este alungat Carol al II-lea şi instaurată Legiunea Arhanghelului Mihail la putere, este desemnat responsabil pe 4 judeţe, în principal din cauza lipsei de cadre superioare, el având doar 21 de ani la data respectivă. În momentul în care primeşte ordine de la Bucureşti să ridice 136 de evrei suspectaţi de activităţi comuniste şi subversive, el preia pe toţi cei din listă şi îi ascunde la Prăjeşti unde îi angajează la cariera de piatră care aparţinea tatălui său. În urma acestei acţiuni, tatăl său este arestat mai târziu şi încarcerat.

Despre asasinarea lui Nicolae Iorga el spune că în acele momente se afla cu Horia Sima în aceeaşi maşină şi că au ajuns prea târziu la Vălenii de Munte, dar şi că erau informaţi că viaţa acestuia era în pericol.

A fost judecat de către comunişti de mai multe ori însă a fost achitat tot timpul din cauza intervenţiilor evreilor salvaţi de el şi care au depus mărturii pentru a-l ajuta. Pentru a scăpa de opresiunile comuniste preia numele de Irimia Valahul.

A participat activ la evenimentele din 21 decembrie 1989 apărând în faţa demonstranţilor cu un steag fără stemă (nedecupat) şi a rămas în stradă până la finalizarea evenimentelor. A participat la protestele din iunie unde a fost bătut şi lăsat inconştient pe malul Dâmboviţei, fiind salvat ulterior de un trecător. A murit la 19 octombrie 2006, (la Bucureşti).

“Inghiţi-v-ar pământul, Gloabe!
Ce-aţi legănat ţara pe dric.
Şi mi-aţi pus neamu-n patru labe,
Ajungă-v-ar blestemul biblic!

Pe cel ce-i încă bolşevic,
L-aş vinde-n lanţuri la tarabe.
Ei! Care ai nevoi de gloabe!
Să le-nhămaţi la câte un dric?

Vreţi iar să ne târâm şoltîc?
Cu gândul şters şi priviri oarbe?
Orbecăind ca nişte zoabe?
Abia cerşind un firfiric?
Fir-aţi ai dracului de Gloabe!”

Blestemul lui Ernest Maftei

Lasă un răspuns